Nimic nou!

Prietene!
O noua zi buna pentru a da cu sictir, asta ca sa fiu elegant in exprimare caci realitatea cuvintelor ce-mi trec prin minte sunt mai daunatoare decat bomba de la Hiroshima. Inainte de toate tin sa precizez ca Duminica voi vota cu Monica Macovei. De ce? Pentru ca asa vrea Zâmbet mea, e o solutie buna, o persoana inteligenta si un bun jurist.
Pe zi ce trece incep  sa-mi umplu inima de bucurie cand vad ca oamenii care imi erau odata aproape se transforma in orice nu puteam sa-mi imaginezi, daaaaaa, deci se poate! 
E drept, o vorba mare am inregistrat recent in minte pana a facut scurtcircuit saraca “ Omul prin natura sa umana greseste “ (( ceva de genul )), dar parca greseala asta are o limita, uneori e vorba de nesimtire maxima, de fite cu fundite care nu mai incap in toata Africa, de aroganta si superficialitate.
Banuiesc ca nu sunt singurul care traiesc in lumea reala, care inca isi calculeaza pasii inainte sa actioneze, care apeleaza la rationalitate, si inca ma bucur ca nu gandesc cu organul ( nu de politie ), cum reusesc o mare parte din cetateni. Nu cred ca mai are importanta ca tara in care traim este formata din “pile, zdrente, pupatori de dosuri, imbecili, perversi si lista depaseste Marele Zid Chinezesc ( nu am inteles niciodata de ce marele caci ei oricum sunt mici ).
Incep sa am o satisfactie pentru raul altuia, pentru ca e provocat fix de el si pentru ca e prost! Am realizat ca nu trebuie sa-mi pese, si ma gandesc serios sa o includ in regulamentul personal. aa da.. EU adica eu, imi traiesc viata dupa reguli, si daca ma injuri eventual ma crezi plecat cu boii la pascut ma doare-n rusia ( ca a inceput sa fie activa si futacioasa ) de tine,  „: ma trezesc cand vreau in timpul meu liber, vorbesc cu cine vreau si doar daca persoana are un coeficient de inteligenta egal eventual mai mare decat subsemnatul aici de fata, imi pot schimba job-ul fara remuscari si daca stau acasa ca boul e fix problema mea, nu leg prietenii la munca decat cu persoane care merita, sunt constient ca nu-mi voi gasi marea dragoste la munca deci nu ma implic sentimental ( insa daca se intampla o sa ma fac ca aceasta regula nu a existat ), etc.
Am inceput sa nu-mi mai pese nici de soarele care e plecat in vacanta si a lasat straduta mea cu muista luna, imi iau lanterna si tot ies, si daca dau de vreun zombie ca tot e la moda promit ca il voi lasa sa-mi ciufuleasca barzoiul, nu voi apela la tine ori la tine eventual la tine. Si chiar daca par misogin, ei da… mai nou asa se spune cand iei atitudine si nu mai esti “ala” de te scoate in rahat si iti ofera suport neconditionat, iti doresc sa bolborosesti ca separatistii din Ucraina pana faci spume la gura, sa te dai peste cap pana iti ies ochii si cand te opresti sa stii ca tot nu-mi pasa!
Mai devreme, mai tarziu, mai niciodata si asta nu conteaza ma voi bucura ca am avut dreptate.
The end!
Anunțuri

Suflet de toamna.,

Draga Toamna,

Astazi vreau sa-ti spun ca ai reusit sa-mi trezesti nostalgia ca in fiecare an, aud afara copii la joaca care imi perturba starea de ( azi nuuu! ), insa stiu ca maine ei vor merge la scoala si eu nuuu.. caci a trecut de mult vremea cand uram ziua de Duminica .. urma ( tema la mate, romana ), fie vorba intre noi nu ma pasiona  si de multe ori ma alegeam cu un binemeritat 3, caci Marius copil tampi il durea-n pix de tot ce insemna responsabilitate scolara.

Daaaa, nu eram un elev model… Tic Tac.. Septembrie toamna…. un anotimp minunat pentru a lectura Bacovia, frunzele incep sa prinda o nuanta aurie, si cad.. in multe momente simt ca timpul se opreste si universul moare subit iar noi neputinciosi suflecam din tutun caci de tristete pana si el isi schimba gustul, dar il trezim la viata cu o sorbitura de ceai ce ne incalzeste sufletul zgribulit de frig.

Septembrie toamna… nu pot spune ca te urasc dar nici iubire nu-ti port, caci tu esti sensul vietii insa si calaul frumosului meu. Tu esti anotimpul care faci ca arta si poezia sa fie trista, dar tot tu imi arati ca bogatia ta este nemarginita. Uneori imi doresc sa nu existi insa fara tine.. ceaiul nu ar fi asa gustos si fierbinte, mi-ar fi dor de diminetile cu aroma ta specifica, de peisajul morbid al naturii.

Tic Tac.. Timpul se scurge la fel si zilele, orele, minutele, secundele si nu se mai intorc iar tot ce ramane in urma e o parte din mine si o viitoare amintire, intunericul domneste alaturi de tine doamna toamna, iar prin sate cate un batran iti multumeste ca ai fost roditoare, te priveste si intra in casa iar tu astepti sa te bucuri de fumul gros ce iese pe hornul ruginit, te asezi langa mica casuta si privesti pe fereastra lumina din sufletul fiecaruia.

Privesc partea buna si sunt constient ca tu esti prietena care-mi pune condeiul in mana si il alimenteaza cu cerneala de suflet in timp ce-mi astern gandurile pe hartie, imi eliberez amintirile..  Astept sa cada si ultima frunza sa-ti spun ce dor imi e de tine, de fiecare stare prin care trec la brat cu tine, si fiecare dimineata in care-ti simt frigul pana in adancul sufletului.

Tic.. Tac…