„Îmi pare rău să-ți spun dar sunt îndrăgostit de… „

O propoziție simplă, însă plină de emoție..

„Îmi pare rău să-ți spun dar sunt îndrăgostit de…altcineva ”

Mi-am propus să vorbesc deschis, oricum tu ești jurnalul meu. Ne prefacem că iubim însă suntem doar în goană după vorbe frumoase, ne plac zâmbetele false. Îmi aduc uneori aminte de mine puștan, îndrăgostit mereu de vreo fata, dar nu-mi aduc aminte de senzația sentimentului.

Nu știu daca mă pot bucura ca sunt printre ultimii de au avut bucuria sa se îndrăgostească de vreo fată la școală, prin fața blocului jucam sticluța, mama-tata.. chestii trestii.. Mai nou e o modă să te îndrăgostești pe Facebook, tot acolo probabil îți faci si nunta și casa și copii!

Au trecut mulți ani dar îmi aduc și acum aminte cum am cunoscut-o pe ea! Acum râd, e o propoziție pe care o puteam spune peste ani si ani unor pui de omuleț, am scăpat! Ea a fost o ea, acum e doar trecut si praf în urma mea. Dacă nu era și ce bine că a fost, ani mulți pierduți pentru a învăța o lecție stupidă din viața.

Nu am înțeles niciodată, poate nu voi înțelege nici de acum… cum putem arunca ceva prețios pe nimic.

Când mi-ai spus că în visele tale a fost cineva de multa vreme, pentru mine nu a fost nimic nou. Nu neg că lumea mea a făcut stop pentru câteva secunde, mintea era plecată departe… Dar tot eu cu picioarele pe pământ, am realizat că nu realizasem nimic și doar mă îmbătam cu iluzii!

Acum suferi?!, păcat.. tocmai mi-ai dat cele mai mari satisfacții că ajungi la vorbele mele. Când ești o stâncă în fața sentimentelor nu vei realiza că viața e doar un moment, acum doare.. O să treacă, însă până atunci.. suferă!

El e acolo cu ea, tu ești cu gândul la el, eu am trecut mai departe. Am fost de multe ori ridicol, mi-am făcut probleme singur, de fapt cred că mi-am anulat tot viitorul din trecut. Am cedat de prea multe ori încât să mă mai miște ceva, astăzi pot spune că am trecut orice test.

Pentru mine ai ajuns să reprezinți o amintire veche ce caută să-și aline inima rănita. Poate el era liniștea ce putea să controleze furtuna din tine, eu am fost doar flacăra ce ti-a topit inima înghețată. A fost atât de simplu să ne jucam cu sentimentele, copii transformați în oameni schimbați de timp.

Mai sunt multe cuvinte de pus pe foaie, dar azi nu… Azi cred că simt sentimentul uitat, azi mi-am dat seama că sunt îndrăgostit, azi vreau sa-ti răspund că nu-mi pasă, azi… îmi pare rău să-ți spun dar m-am îndrăgostit de altcineva!

P.S.. Curvo!

Prietenii uitate prin timp.

Dragă Toamnă,

Tocmai mi-ai făcut un cadou minunat, după ani și ani am regăsit o persoana la care tin enorm de mult. Pentru mine este un părinte spiritual, un suflet cu un carater frumos, un om minunat cu o blândețe extraordinară. Au trecut mulți ani de când nu am schimbat vreun cuvând, au căzut multe frunze ruginite, mi-au lipsit mult cuvintele si sfaturile dragi mie, uneori… dorul ce il aveam… mă făceau să-mi fac bagajul, să plec intr-o lume necunoscută doar pentru a spune un multumesc din tot sufletul pentru fiecare incurajare.
Nu a fost zi să nu mă gândesc la faptul că undeva lângă Tel Aviv, există o persoană minunată ce a fost alături de mine când am trecut prin momente și stări caracteristice adolescenței. Au trecut anii, am rămas la fel, poate puțin mai matur, sunt același om cu bune și rele, încă copilăresc.. iubesc ca un puști, sufăr în tăcere când fericirea este departe, plâng, râd, zâmbesc, iau viața exact cum este.
Încă rememorez cuvintele frumoase, lecții de viață, despre faptul că am un suflet frumos, despre sensibilitatea sufletească, cât și despre perseverența de a impregna în mintea mea că sunt unic. Da, astăzi m-am bucurat să aud o întrebare dragă mie „ Ce faci, OM frumos “ ?,
Pentru fiecare vorbă spusă, îți multumesc din suflet, îți multumesc că am avut ocazia să te cunosc, scumpă mamă spirituală a sufletului meu, toate gândurile doar pentru tine dragă Iuliana Crețu.

Ce faci, OM frumos?
Zambește, este cel mai bine,
Când vrei să plângi..
Mai bine râzii, căci..
Ochii tăi sunt unicați,
Nu-i uda cu lacrimii,
Trăiește cum știi tu mai bine,
Iubește, râzi, zâmbește,
Trăiește fiecare clipă,
Chiar dacă nu e nimeni lângă,
Prietenii dragi.. te vor iubii,
Chiar daca tu nu o să știi!
Rămâi cu bine OM frumos,
Să ai sufletul voios.
(Marius Cătălin – București 2016 )

Între ieri și mâine!

Dragilor!

După cum am promis, chiar îmi doresc să revin cât mai des cu gândurile mele, atât cât îmi permite timpul. Am observat că scrisul este o terapie, nu doar pentru mine, este o terapie în general. Cititul este o terapie, cântecul, pictura, arta este o terapie! Noi suntem o terapie pentru noi!

Bravo Marius!!!! Începi cu o melodramă, off. Pai și ce să scriu? Viața asta mișto cu floricele și roz, îmi oferă numai satisfacții! Glumesc, viața nu este nici roz cu floricele dar nici gri cu iz de rugină. Ține de noi cum percepem lucrurile, uneori ne întărim cu o încăpățânare de oțel în a trata lucrurile. Mai ales eu!

De foarte multe ori am reușit să confund realul cu irealul, e caracteristic mie, hmm defapt nu este chiar așa.. dar am zis că sună bine, vorba aia… ce este un pesimist ? evident.. un optimist bine informat!

E un band foarte fain ” Cred că sunt extraterestru  „, de multe ori dimineața mă privesc atent în oglindă cam 3 secunde fugitiv dacă nu m-am transformat într-un om! Da, mă consider diferit, foarte diferit, ba chiar extrem de diferit.. susțin ideea unui test psihologic pentru omenire periodic, susțin si faptul ca o persoana indiferent de sex m/f ” luată” este și trebuie să fie inexistentă pentru vânători.

Am avut plăcerea involuntară de a studia comportamentul masculilor, auci si eu fac parte.., uneori te amuzi teribil să vezi cât de penibili sunt în încercarea lor de a agăța o vrăbiuță naivă! Nu cred că există termen potrivit deoarece macho, gigolo, futaciu ,  sunt total nepotrivite.

Nu voi detalia modul ordinar de a se umfla în pene în fața ” fătucilor „, însă pot spune doar atât : Băi băieții puțină diplomație in pula mea, fiți profesioniști ce dracu! Defapt nu mă pot abține în totalitate, eram undeva pe Lipscani prin 2013 cu niște colegi din companie, cu un coleg de la viitoarea/actuala companie, și diferența nesemnificativă. Un puștan.. trancănea de mama focului cât de lipicios este el la femei, cum le prostește cu ziua lui ( în fiecare week-end se naște, probabil mă-sa l-a făcut in reprize de 45 minute, eu așa am înteles) și cum pică vrăbiuțele de pe gard direct în pat! Două ore a povestit metodele lui de vânătoare, ochii îmi alergau după ospătar să cer nota.. nu reușeam căci din fundul mesei auzeam : încă un rând!!!

În mintea mea rula un horror movies, îi fut o scrumieră în dinți. Nu pentru că exista vreo invidie, ci pentru simplu fapt că mânca rahat gratuit! Însă timpul a reușit să-mi demonstreze că sunt multe ” botaniste ” pardon… femei ușoare! Și pe urmă tot ele plâng pe la prietene, pe bloguri, pe Facebook si unde mai găsesc o ușă deschisă, despre cum au fost futute și abandonate! Îmi e silă! Păi mai fetelor, nu mai sugeți pula pe mărunțiș, toate visați la stabilitate și bla bla bla, însă când găsiți un bărbat nu un băiețel, atunci ce nu mai este în regulă? Totodată mai sună prin căștile unora… melodia aia ” las-o „, pai las-o in pula mea de treabă, o să dea un cap de perete, mâine tu vei fii mult mai bine decât ai fost ieri!

Și uite cum totul se învârte într-un banal cum a fost ieri și probabil cum va fi veșnicul mâine! Am constatat că principala hrană a devenit vrăjeală, improvizație ieftină combinată cu minciunele iar rezultatul este fix ce pică.

Mă duc să dau play la o oră de lectură în cinstea voastră!

 

 

 

 

 

Zborul meu prin vise!

Dragilor,

Am devenit foarte nepăsător cu acest jurnal electronic. Simt că a trecut o eternitate de când nu am mai scris nimic… defapt am scris si am postat in mediul haotic numit Facebook.  Am scris când am fost bine, am scris când am plâns, am scris când am fost trist, am scris fiecare stare.

Probabil într-o zi voi posta si aici tot ce eu ii spun ” artă  „. Pentru că am obiceiul să aberez când scriu, am să intru direct in subiect. Stai putin!!!! Nu exista un subiect, in mine există o multitudine de subiecte, o stare generală de alertă, o confuzie totală.

Ei, viața nu e chiar așa de roz, fiecare ne lovim de viața cruntă! Oricum noi o facem să fie așa.. Uneori mă simt răpus de neputință deși sunt conștient că am încercat tot ce este omenește. Sunt un om simplu, visător, arogant, distant cu persoanele noi ( până la urmă nu e nimic rău când ai o doză de reținere, sunt preventiv  ).

Pe lângă faptul că sunt Vărsător, prietenii îmi spun ca nebun de legat…. e bună o doză de nebunie, am primit si recomandări de a merge la doctor, pfiu.. ce crunt… bai sunt si visător și norocos. Nu vreau să-mi arăt penele de păun, însă cam tot ce visez reușesc să realizez, ca un exemplu ( am vrut să am o gagică mișto, am făcut cum am făcut si mi-am petrecut 8 ani minunați cu ea, bine.. aproape minunați, apoi am visat să fac radio.. pai nene, 2 ani in FM si vreo 3 in Online … p.s am fost cel mai tânăr moderator ce avea o emisiune proprie si il durea la baskeți , am visat un birou călduț într-o corporație.. ce crezi… aia am obținut, si să nu vă imaginați că sunt genul de corporatist, pot să-mi bag pula fără jenă prin birou, nu port costum, pe la 17,00 rup ușa la plecare ).

Uneori contează să visezi, chiar dacă ai ochii apropiați de zici că ești chinezoi. Apropo, uneori visele te pot duce la depresie, si nu e nimic rău in asta.. fiecare trecem prin această stare. Asta e… băgăm niște buline, un ceai mami, 2 – 3 filme si trecem peste.

Hm.. am băgat și eu, am băgat si nopți in care scriam poezii, in care îmi expuneam stările pe o filă de World, aia e.. nu am un jurnal offline, îmi pare rău că nu susțin defrișările! Mi-am dat seama ca oricât de mult vrei să fie totul ok, ba nu se poate!!!! Chestia cu romantismul, cu băiatul bun, cu chestii trestii nu se mai aplică. Hmmm, pană la urmă tot o mare coadă intre picioare ai! O zic din proprie experiență, probabil vor exista persoane care înțeleg ce zic aici. Cunoști senzația aia x ocrotește pe y sub aripa lui deoarece x vede in y sensul vieții iar y zice stop, am plecat la z pentru că tu ești prea bun! A dracu matematică, am fost praf la capitolul acesta.

Ei uite mie treburile astea nu prea îmi plac, unu să fie bun și altul să fie beneficiar. What the fuck, pai schimbăm registrul…auzisem o vorbă nouă pe piață ( after party eu te fut nu vreau doar să dormim ), mi se pare corect!!! Schimbăm registrul viselor, din tabloul romantic cu floricele pe câmpii trecem într-un peisaj hardcore!

Apropo, promit că revin cât de curând pe subiect pentru a nu finaliza așa subit, mi-am adus aminte că atât am visat aseară să scriu!

 

 

Nimic nou!

Prietene!
O noua zi buna pentru a da cu sictir, asta ca sa fiu elegant in exprimare caci realitatea cuvintelor ce-mi trec prin minte sunt mai daunatoare decat bomba de la Hiroshima. Inainte de toate tin sa precizez ca Duminica voi vota cu Monica Macovei. De ce? Pentru ca asa vrea Zâmbet mea, e o solutie buna, o persoana inteligenta si un bun jurist.
Pe zi ce trece incep  sa-mi umplu inima de bucurie cand vad ca oamenii care imi erau odata aproape se transforma in orice nu puteam sa-mi imaginezi, daaaaaa, deci se poate! 
E drept, o vorba mare am inregistrat recent in minte pana a facut scurtcircuit saraca “ Omul prin natura sa umana greseste “ (( ceva de genul )), dar parca greseala asta are o limita, uneori e vorba de nesimtire maxima, de fite cu fundite care nu mai incap in toata Africa, de aroganta si superficialitate.
Banuiesc ca nu sunt singurul care traiesc in lumea reala, care inca isi calculeaza pasii inainte sa actioneze, care apeleaza la rationalitate, si inca ma bucur ca nu gandesc cu organul ( nu de politie ), cum reusesc o mare parte din cetateni. Nu cred ca mai are importanta ca tara in care traim este formata din “pile, zdrente, pupatori de dosuri, imbecili, perversi si lista depaseste Marele Zid Chinezesc ( nu am inteles niciodata de ce marele caci ei oricum sunt mici ).
Incep sa am o satisfactie pentru raul altuia, pentru ca e provocat fix de el si pentru ca e prost! Am realizat ca nu trebuie sa-mi pese, si ma gandesc serios sa o includ in regulamentul personal. aa da.. EU adica eu, imi traiesc viata dupa reguli, si daca ma injuri eventual ma crezi plecat cu boii la pascut ma doare-n rusia ( ca a inceput sa fie activa si futacioasa ) de tine,  „: ma trezesc cand vreau in timpul meu liber, vorbesc cu cine vreau si doar daca persoana are un coeficient de inteligenta egal eventual mai mare decat subsemnatul aici de fata, imi pot schimba job-ul fara remuscari si daca stau acasa ca boul e fix problema mea, nu leg prietenii la munca decat cu persoane care merita, sunt constient ca nu-mi voi gasi marea dragoste la munca deci nu ma implic sentimental ( insa daca se intampla o sa ma fac ca aceasta regula nu a existat ), etc.
Am inceput sa nu-mi mai pese nici de soarele care e plecat in vacanta si a lasat straduta mea cu muista luna, imi iau lanterna si tot ies, si daca dau de vreun zombie ca tot e la moda promit ca il voi lasa sa-mi ciufuleasca barzoiul, nu voi apela la tine ori la tine eventual la tine. Si chiar daca par misogin, ei da… mai nou asa se spune cand iei atitudine si nu mai esti “ala” de te scoate in rahat si iti ofera suport neconditionat, iti doresc sa bolborosesti ca separatistii din Ucraina pana faci spume la gura, sa te dai peste cap pana iti ies ochii si cand te opresti sa stii ca tot nu-mi pasa!
Mai devreme, mai tarziu, mai niciodata si asta nu conteaza ma voi bucura ca am avut dreptate.
The end!

Suflet de toamna.,

Draga Toamna,

Astazi vreau sa-ti spun ca ai reusit sa-mi trezesti nostalgia ca in fiecare an, aud afara copii la joaca care imi perturba starea de ( azi nuuu! ), insa stiu ca maine ei vor merge la scoala si eu nuuu.. caci a trecut de mult vremea cand uram ziua de Duminica .. urma ( tema la mate, romana ), fie vorba intre noi nu ma pasiona  si de multe ori ma alegeam cu un binemeritat 3, caci Marius copil tampi il durea-n pix de tot ce insemna responsabilitate scolara.

Daaaa, nu eram un elev model… Tic Tac.. Septembrie toamna…. un anotimp minunat pentru a lectura Bacovia, frunzele incep sa prinda o nuanta aurie, si cad.. in multe momente simt ca timpul se opreste si universul moare subit iar noi neputinciosi suflecam din tutun caci de tristete pana si el isi schimba gustul, dar il trezim la viata cu o sorbitura de ceai ce ne incalzeste sufletul zgribulit de frig.

Septembrie toamna… nu pot spune ca te urasc dar nici iubire nu-ti port, caci tu esti sensul vietii insa si calaul frumosului meu. Tu esti anotimpul care faci ca arta si poezia sa fie trista, dar tot tu imi arati ca bogatia ta este nemarginita. Uneori imi doresc sa nu existi insa fara tine.. ceaiul nu ar fi asa gustos si fierbinte, mi-ar fi dor de diminetile cu aroma ta specifica, de peisajul morbid al naturii.

Tic Tac.. Timpul se scurge la fel si zilele, orele, minutele, secundele si nu se mai intorc iar tot ce ramane in urma e o parte din mine si o viitoare amintire, intunericul domneste alaturi de tine doamna toamna, iar prin sate cate un batran iti multumeste ca ai fost roditoare, te priveste si intra in casa iar tu astepti sa te bucuri de fumul gros ce iese pe hornul ruginit, te asezi langa mica casuta si privesti pe fereastra lumina din sufletul fiecaruia.

Privesc partea buna si sunt constient ca tu esti prietena care-mi pune condeiul in mana si il alimenteaza cu cerneala de suflet in timp ce-mi astern gandurile pe hartie, imi eliberez amintirile..  Astept sa cada si ultima frunza sa-ti spun ce dor imi e de tine, de fiecare stare prin care trec la brat cu tine, si fiecare dimineata in care-ti simt frigul pana in adancul sufletului.

Tic.. Tac…

Din trecut cu drag!

Astazi vreau sa incep o viata noua, ma bucur ca visele imi devin realitate cand depun putin efort, ambitia alaturi de perseverenta imi aduc roadele asteptate. Nu-mi voi renega niciodata trecutul pentru ca ar insemna sa fiu misogin, caci stiu ca daca ma voi reintalni cu situatii de viata pe care le-am trait voi trece mai usor peste ele, ma bucur pentru fiecare clipa traita pana in prezent indiferent de situatie, ma bucur ca mi-am pierdut copilaria facand ce-mi place stand ore in fata microfonului, fie de acasa s-au mai tarziu intr-un studio de radio adevarat.

Scriu cu un zambet larg si cu o bucurie in ochii caci acum imi depan amintirile, incepand de la copilarie si pana cand mi-am spus ca trebuie sa schimb ceva si vreau sa fac ceva pana la cel mai inalt nivel, am spus mai sus de un studio adevarat de radio, era la moda in perioada aia posturile pirate, pe internet, pentru bloc, pentru prietenii de jucam CS, am inceput fara sa stiu ce inseamna si prima provocare adevarata a inceput pe la 15 ani dupa ce imi intrase grav in cap ideia ca vreau sa fiu vocea de la radio si asa l-am cunoscut pe Pintoi Laurentiu un om care a avut incredere in mine si rabdare, pentru prima data am devenit responsabil, aveam emisiune de luni pana vineri de la 06.00 pana spre 12.00 uneori imi sacrificam orele de curs pentru pasiunea mea, eram mandru de mine si de echipa postului respectiv ( online ) RDT, aici am colaborat cu oameni care erau dedicati pe acest segment si inca sunt.

Mai tarziu am decis sa trec spre urmatorul nivel si sa ajung in FM, si pe la 17 ani am reusit dupa o lunga asteptare in sfarsit reusisem, alaturi de George, Cip, Oana, Timo, am trait momente unice in viata mea, oameni pe care ii respect si toata viata vor fi in sufletul meu pentru ca mi-au dat o sansa, si care nu au scapat de mine pana nu mi-au dat o emisiune. Am fost interesat mereu de partea profesionala si mai putin de restul, la varsta in care ochii dupa fete iti umblau mai des decat albinele in stup eu eram dedicat doar pasiunii mele pentru ca in momentul in care iti intra ceva in sange nu mai poti sa scapi.

Am imbatranit si a ramas doar o pasiune, insa am sufletul plin de bucurie pentru ca am fost candva acolo in bucata de plastic cu difuzor in casa/masina ascultatorilor, am fost vocea de la radio. O persoana minunata a reusit sa-mi reaminteasca involuntar toate aceste lucruri si tin sa-i spun ca daca as putea sa dau timpul inapoi cu siguranta ti-as pune Alina Sorescu – Vocea de la radio, atunci am spus ca nu am, te-am mintit aveam, insa trebuia sa am si momente care sa le regret ( astazi ), dar daca asta schimba ceva iti voi trimite chiar acum pe facebook link-ul cu piesa si poate e un inceput nou.

Stiu ca destinul poate fi schimbat cu un zar, stiu ca ce este facut trece la trecut insa vreau sa cred ca totul poate fi schimbat indiferent de timp, si stiu ca niciodata nu e prea tarziu “  Stiu ca pot visa “ si niciodata nimeni nu va reusi sa-mi ia dreptul asta.

Nu am inteles niciodata cum ai putut sa te indragostesti de vocea mea, la fel cum au fost si alte persoane insa ma bucur ca ai facut-o candva si asta-i rasplata pentru toata munca depusa.

Important in viata cititorule e sa visezi si sa iti pui ambitia si sa devina realitate, acum eu visez iara si sper ca voi reusi sa se realizeze la fel cum am facut cu radio, cu fata care a fost candva alaturi de mine, cu misterul din banking si ce face omul din spatele ghiseului si am aflat si a devenit o noua pasiune pentru mine caci dragostea pentru ce faci cand face parte din visul tau nu dispare niciodata.

Imi doresc de astazi ca fiecare sa visam mai mult la frumos, iar cat despre mine .. visul meu e frumos insa realitaea ar fi nepretuita caci pata din ochii mei a disparut si mi-am dat seama sentimentul a fost reciproc desi nu l-am acceptat niciodata poate din teama de a nu-mi schimba pasiunile. Sper sa citesti cu drag randurile si sa te gandesti cand asculti melodia ca esti prin 2008.

Ne mai auzim, cu bine!

P.s : Cum obisnuiam candva sa-mi iau ramas bun : Sa fiti iubti!

Alina Sorescu – Vocea de la radio